Nimeni nu vrea să repare bug-uri vechi (probabil greu de despistat), toți se chinuie să introducă feature-uri noi. Îmi place ideea aplicată de Microsoft, explicată în articolul de aici:
Microsoft universally adopted something called a „zero defects methodology”. Many of the programmers in the company giggled, since it sounded like management thought they could reduce the bug count by executive fiat. Actually, „zero defects” meant that at any given time, the highest priority is to eliminate bugs before writing any new code.
Argumentele le găsiți în articol. Și mai jos aveți câteva exemple de bug-uri uitate de ani de zile și de care m-am lovit eu:
- Banshee Media Player, memory leak, la fiecare schimbare de piesă „pierzi” 1.5-2Mb de RAM. Bug raportat in 2008, în 2012 (când am instalat ultima oară Ubuntu) era încă playerul default.
- GPartEditor strică partițiile NTFS la resize/move. Bug descoperit în 2009. Anul trecut am pierdut o zi jumate recuperând datele din cauza lui.
- Chromium strică extensiile la fișierele downloadate. Raportat în 2008, încă mai există problema pe Mac.
Fac pariu că lista poate fi continuată foarte ușor.